Ce sunt paradisurile fiscale? – I


Conținut

Ce este un paradis fiscal?

Unele concepte

Paradisuri fiscale și zone offshore

Paradisuri fiscale, bancare și judiciare

Care sunt caracteristicile unui paradis fiscal?


Astăzi putem vedea în majoritatea surselor de informații știri că cineva sau o companie păstrează activele lor într-o țară sau teritoriu considerate paradis fiscal.

Acest lucru a fost cel mai vizibil de la publicarea celebrelor Panama Papers în aprilie 2016. Cu toate acestea, există încă multe inexactități, premise false, și lispsă de cunostințe cu privire la aceste vizuini fiscale și pericolul real pe care le prezintă pentru economia mondială.


Panama Papers este denumirea mediacă a unei scurgeri de informații de documente confidențiale de la firma de avocatură din Panama Defunct Mossack Fonseca. Această companie presta servicii de înființare și înregistrare de companii într-un paradis fiscal, astfel încât să îndeplinească obiectivul principal de „ascunderea identității proprietarilor”. Primele rezultate ale cercetării jurnalistice au fost prezentate simultan pe 3 aprilie 2016 de 109 mass-media (ziare, canale de televiziune și platforme digitale) din 76 de țări.

În 2019 Netflix a prezentat pelicula [denumirea originala „The Laundromat”] bazată pe cartea lui Jake Bernstein [„Secret World Inside the Panama Papers Investigation of Illicited Money Networks and Global Elite”], inspirată de cazul Panama Papers.

La câteva săptămâni după lansarea sa limitată în cinematografe, dar cu doar două zile înainte de lansarea sa programată, protagoniștii filmului, Jorgen Mossack și Ramón Fonseca, pe 16 octombrie 2019 au dat în judecată Netflix, încercând să blocheze lansarea filmului. Ei au susținut că filmul le-a defăimat. Netflix a răspuns a doua zi, numind procesul „ridicol” și spunând că filmul este „discurs protejat constituțional”. Un judecător din Connecticut a mutat cazul în California mai târziu în acea zi și a oprit un ordin judecătoresc, permițând ca filmul să fie lansat conform planului.


Una dintre imaginile create în societate privind paradisurile fiscale este că acestea au implicații privind distribuția inegală a bogăției la scară planetară. De aceea este important să întelegem ce este un paradis fiscal, caracteristicile sale, cele mai utilizate adăposturi fiscale din lume, modul în care acestea funcționează și multe altele.

Ce este un paradis fiscal?

Un paradis fiscal, cunoscut și ca vizuină fiscală din cauza naturii netransparente, nu este altceva decât o unitate politică teritorială în care există regimuri fiscale extrem de laxe. S-ar putea să vorbim despre o țară întreagă sau despre un teritoriu al acesteia.

Cu alte cuvinte, paradisurile fiscale servesc drept refugiu pentru toate companiile și persoanele care doresc să-și mărească averile în detrimentul neplății impozitelor.

Există mai multe elemente care trebuie considerate a clasifica o țară ca paradis fiscal și care depind de criteriile juridice ale țării, entității sau instituției care evaluează aceste zone.

Unele concepte

Conceptul de paradis fiscal diferă atât de zonele offshore, cât și de paradisurile bancare sau judiciare. În discursul comun, cu toate acestea, toate sunt denumite „teritorii necooperante”.

Paradisuri fiscale și zone offshore

Paradisurile fiscale sunt state suverane sau dependențe autonome ale altor țări care oferă adăpost nerezidenților care doresc să se sustragă de la plata impozitelor. Aceste teritorii mici, impozitînd slab averi foarte mari incasează profituri relativ înalte în raport cu dimensiunea lor.

Acestea se disting de zonele offshore, care găzduiesc bănci, companii de asigurări și administratori de fonduri, dar nu au o reglementare reală. Acest regim administrativ preferențial se aplică activității economice produse de pe teritoriul respectiv. Este posibil ca societatea să aibă o adresă în acest teritoriu.

Centrele financiare offshore sunt în mare parte și paradisuri fiscale, dar tratarea egală nu este neapărat adevărată.

Companiile offshore sunt entități comerciale care sunt înregistrate în paradisuri fiscale, unde nu desfășoară niciun tip de activitate economică. În acest fel, pot proteja capitalul care poate proveni sau nu din surse ilegale, se bucură de niveluri ridicate de confidențialitate și cote de impozitare scăzute, altfel spus companii “perdea”.

De obicei, acestea sunt create de firme de avocatură sau consultanță specializate în acest domeniu, plasând un personaj principal ca front. Pentru înregistrare, paradisurile fiscale solicită de obicei sume foarte mici la înregistrare,  sunt create doar cu licență și procedurile administrative simplificate fac posibilă crearea acestora într-o perioadă scurtă sau foarte scurtă (cîteva ore sau zile). Acest serviciu este atât de popular încât, de fapt, pe Internet este posibil să găsiți site-uri dedicate desfășurării procedurilor de deschidere a unei companii offshore.

Cu toate acestea, prezența companiilor offshore este una dintre cele mai eficiente modalități de localizare a adevăratelor paradisuri fiscale.

Paradisuri fiscale, bancare și judiciare

Acestea nu trebuie confundate, chiar dacă pot exista suprapuneri. Țările cu un puternic secret bancar (se are în vedere prezentarea unor informații chiar și la cererea instituțiilor abilitate prin lege) sunt numite paradisuri bancare (sau financiare).

Paradisurile judiciare sunt teritorii care sunt în afara legii, în special cele criminale, acceptate în mod obișnuit în alte state și care refuză să facă schimb de informații cu acestea.

Care sunt caracteristicile unui paradis fiscal?

În 1998, OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a stabilit o serie de factori pentru identificarea paradisurilor fiscale. Cei patru factori cheie au fost:

  • Impozit nul sau nominal pe veniturile relevante;

Acesta este punctul central care atrage mii de companii și persoane fizice către paradisuri fiscale. În cazul în care trebuie să efectueze o plată, aceasta este cu adevărat redusă, până la punctul de a fi complet nominală.

Mai mult decît atît, dualitatea regimului fiscal fiscal crează cadru juridic specific foarte diferit pentru cetățenii și companiile autohtone în comparație cu companiile internaționale. Acest lucru este atractiv pentru aceste entități străine, deoarece primesc beneficii fiscale care nu ar fi posibile în țările lor de origine. Astfel, așa-numitele companii offshore create pot să se sustragă impozitelor, să legitimeze capitalul sau să spele bani murdari.

  • Lipsa unui schimb eficient de informații;

Secretul bancar consolidează paradisurile fiscale și evaziunea fiscală extrateritorială. Multe paradisuri fiscale au legi dure privind confidențialitatea (chiar și solicitarea de informații în contul cuiva poate fi o infracțiune care se pedepsește în Insulele Cayman) sau pur și simplu nu țin evidențe (Insulele Virgine Britanice). Aceste garanții oferite fac ridicol de ușor transferul unor sume mari de bani către paradisuri fiscale.

  • Lipsa transparenței;

Secretul informațiilor și opacitatea este  una dintre principalele atracții ale paradisurilor fiscale. Pe baza confidențialității bancare, este practic imposibil să se acceseze informații precum originea fondurilor, mișcările de capital sau proprietarii acestora.

  • Fără activități substanțiale.

Regulile legale în domeniul fiscal și financiar sunt incredibil de flexibile. Acest lucru permite băncilor, avocaților comerciali, firmelor de consultanță etc. manevră pentru a profita la maximum de aceste nișe. Elasticitatea fiscală permite ca companiile să își înregistreze domiciliul pe aceste teritorii atunci când în realitate nu au nici o activitate administrativă sau operațională reală.

Niciun impozit sau un impozit nominal nu este suficient în sine pentru a clasifica o țară drept paradis fiscal. Al patrulea factor de mai sus „fără activități substanțiale” nu a fost luat în considerare la stabilirea dacă o jurisdicție a fost cooperantă. Astfel, pentru a evita listarea drept paradis fiscal necooperant, jurisdicțiilor care îndeplineau criteriile li s-a cerut doar să își ia angajamente de a pune în aplicare principiile transparenței și schimbului de informații în scopuri fiscale.

Scopurile transparenței și schimbului de informații pot fi rezumate după cum urmează:

  • Schimbul de informații la cerere atunci când este „previzibil de relevant” pentru administrarea și aplicarea legilor interne ale unui partener din tratat.
  • Nu există restricții asupra schimbului cauzate de secretul bancar sau de cerințele dobânzii fiscale interne.
  • Disponibilitatea informațiilor fiabile, în special informațiile contabile, bancare și de proprietate și competențele de a le obține.
  • Respectarea drepturilor contribuabililor.
  • Confidențialitate strictă a informațiilor schimbate între instituții în scopuri strict determinate.

În final, putem stabili că paradisurile fiscale sunt regiuni în care sarcina fiscală este semnificativ scăzută sau zero, care permite debitarea directă legală a societăților, chiar dacă acestea nu își desfășoară efectiv activitatea acolo.

În multe cazuri, paradisurile fiscale servesc drept refugiu pentru toate companiile și persoanele care doresc să-și mărească averile în detrimentul neplății impozitelor. Pe de altă parte, datorită opacității infomațiilor, paradisurile fiscale apar ca o nișă perfectă pentru organizații teroriste, carteluri criminale, adăposturi de capital de bani sustrași de la stat prin corupție sau crimă.  

Respectiv, cu toate că banii ajung la aceste vizuini fiscale din punct de vedere legal al sistemului financiar global, le lipsesc criteriile de responsabilitate și etică.

Articole conexe

Leave a Comment