Este adevărat că băncile apar ca spătar în cazul tranzacțiilor cu companii înregistrate în paradisuri fiscale?-V


Conținut

Informațiile din fișierele FinCEN filtrate și făcute publice aruncă umbra asupra băncilor

Care este cadrul normativ care trebuie să îl urmeze băncile pentru a exclude fluxuri financiare dubioase din circuitul financiar legal?

Recomandările FATF

Recomandările BIS

Reglementările KYC/AML

De ce băncile și autoritățile naționale nu reușesc să facă față unui sistem financiar ascuns atît de amplu și necontrolat încât a devenit parte indisolubilă a economiei globale legitime?

  1. Raportarea tardivă sau neprezentarea de către bănci a SARs-urilor
  2. Oferirea serviciilor de corespondență altor bănci mai mici

Unele bănci care furnizează servicii de corespondență reduc numărul relațiilor pe care le întrețin


        Informațiile din fișierele FinCEN filtrate și făcute publice aruncă umbra asupra băncilor

Un număr uriaș de documente guvernamentale secrete, obținute de BuzzFeed News dezvăluie pentru prima dată modul în care giganții sistemului bancar occidental mișcă miliarde de dolari în tranzacții suspecte.

Dezvaluirea din 20/09/2020 a Fișierelor FinCEN arată cum giganții bancari – în special JP Morgan, HSBC, Standard Chartered, Deutsche Bank și Bank of New York Mellon – și alte bănci regionale mai mici au contestat măsurile legale și de reglementare împotriva spălării banilor.

În ciuda faptului că multe transferuri etichetate suspecte în fișierele FinCEN îndeplinesc caracteristicile tipice ale spălării banilor (sume mari de bani, origine sau destinație în paradisuri fiscale, deținătorii unei reputații dubioase, utilizarea companiilor de tip shell sau a conturilor bancare corespondente etc.), băncile nu le-au blocat sau nu le-au raportat rapid către FinCEN.

Senatorul american Bernie Sanders a descris, seria FinCEN Files ca dezvăluind „practicile comerciale de rutină de pe Wall Street. Modelul de afaceri de pe Wall Street este frauda. Nu este excepția de la regulă – este regula ”, a spus el pe Twitter.

FinCEN (Rețeaua de supraveghere împotriva infracțiunilor financiare) este agenția din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA însărcinată cu combaterea spălării banilor, finanțării terorismului și a altor infracțiuni financiare. Acesta colectează milioane de rapoarte de activitate suspectă, cunoscute sub numele de SAR (acronimul în engleză – Raport de activitate suspectă). Această instituție le pune la dispoziția agențiilor de aplicare a legii din SUA și a serviciilor speciale de informații financiare ale altor națiuni.

                  Care este cadrul normativ care trebuie să îl urmeze băncile pentru a exclude fluxuri financiare dubioase din circuitul financiar legal?

                  Recomandările FATF

Conform recomandărilor FATF, țările asociate standardelor financiare internaționale și integrate în sistemul financiar internațional ar trebui să interzică prin lege instituțiilor financiare să păstreze conturi anonime sau conturi în nume evident fictiv.

FATF – GAFI este un organism interguvernamental care dezvoltă standarde internaționale și promovează politici de protejare globală a sistemului financiar împotriva spălării banilor, finanțării terorismului și finanțării proliferării armelor de distrugere în masă.

FATF – GAFI  definește spălarea banilor drept procesarea veniturilor penale pentru a deghiza originea lor ilegală. În colaborare cu alte părți interesate internaționale, GAFI lucrează și la identificarea vulnerabilităților la nivel național, cu scopul de a proteja sistemul financiar internațional de abuz. Cele 40 de recomandări FATF inițiale au fost elaborate în 1990 ca o inițiativă de combatere a utilizării abuzive a sistemelor financiare de către persoanele care spală banii din droguri. Recomandările GAFI au fost revizuite a doua oară în 2003, (prima în 2001), iar acestea, împreună cu Recomandările speciale, au fost aprobate de peste 180 de țări și sunt universal recunoscute ca standard internațional pentru combaterea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului.

Conform recomandărilor FATF, instituțiile financiare ar trebui să ia măsuri de due diligence* (*precauție și verificare) ale clienților la:

(1) stabilirea relațiilor de afaceri;

(2) efectuarea de tranzacții ocazionale: (i) peste pragul desemnat aplicabil (USD / 15.000 EUR); sau (ii) care sunt transferuri bancare în circumstanțele dezvăluite în aceste recomandări;

(3) apariția suspiciunii de spălare de bani sau finanțare a terorismului; sau

(4) instituția financiară are îndoieli cu privire la veridicitatea sau adecvarea datelor de identificare a clienților obținute anterior.

Astfel, conform legislațiilor naționale și internaționale, băncile trebuie să depună rapoarte de activitate suspectă atunci când identifică tranzacții care poartă caracteristicile spălării banilor sau a altor abateri financiare, cum ar fi tranzacții mari, cu număr rotund sau plăți între companii fără relații economice sau fără activitate.

Ca urmare a raportării acestora legislația prevede ca agențiile naționale abilitate, fără a aduce atingere drepturilor terților de bună-credință, să adopte măsuri ce ar permite să înghețe sau să pună sub sechestru și să confiște:

  • bunurile spălate sau cele care provin din spălarea banilor sau din alte abateri financiare,
  • (ii) încasările, proprietăți de valoare corespunzătoare sau instrumente utilizate în activități ilegale menționate mai sus.

                  Recomandările BIS

Banca pentru Reglementări Internaționale (BIS), de asemenea, emite instrucțiuni privind gestionarea sănătoasă a riscurilor legate de spălarea banilor și finanțarea terorismului (ultima actualizare iulie 2020). Cu toate acestea acestea din urmă, nu sunt incluse în standardele Basel și sunt aplicabile numai acelor jurisdicții care aleg să le implementeze în mod voluntar.

Insuficiența sau absența unui management solid al riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului expune băncile la riscuri grave, în special riscurile reputaționale, operaționale, de conformitate și de concentrare.

Conform BIS toate băncile trebuie să aibă politici și procese adecvate, inclusiv o strictă supraveghere a clienților (Client due diligence -CDD), reguli pentru promovarea unor standarde etice și profesionale ridicate în sectorul bancar și prevenirea ca banca să nu fie folosită, intenționat sau neintenționat, pentru activități infracționale. Fiecare bancă are un departament de conformitate sau „compliance” responsabil de identificarea și examinarea tranzacțiilor care, datorită caracteristicilor lor (sume mari de bani, proveniență sau destinație în paradisuri fiscale, utilizare a companiilor de tip shell, etc.), reprezintă un indiciu de spălare de bani.

Auditul intern este un pilar important pentru a asigura:

  • adecvarea politicilor și procedurilor ale băncii în abordarea riscurilor riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului identificate;
  • eficacitatea personalului băncii în implementarea politicilor și procedurilor în acest domeniu;
  • supravegherea conformității și controlul calității, inclusiv parametrii criteriilor pentru alertele automate; și
  • eficacitatea instruirii băncii a personalului relevant.

Auditorii externi au, de asemenea, un rol important de jucat în evaluarea controalelor și procedurilor interne în cursul auditurilor financiare și în confirmarea faptului că sunt conforme cu reglementările și practica de supraveghere în acest domeniu.

                  Reglementările KYC/AML

KYC și AML sunt acronimele Know Your Customer (cunoaște-ți clienții) și Anti-Spălare de bani (prevenirea spălării banilor) și se referă la setul de activități pe care atât instituțiile financiare, cât și companiile supuse reglementării trebuie să le desfășoare pentru a verifica identitatea clienților săi și să obțină informații sensibile de la aceștia, precum și să evite spălarea banilor din activități ilegale.

  • Procesul Cunoașteți-vă clientul (KYC) constă în verificarea faptului că clientul este cine pretinde că este și, în acest fel, acordarea acestuia acces la serviciile sau produsele pe care dorește să le contracteze. Procesul KYC în sectorul bancar nu diferă de cel din alte industrii, dar standardele ridicate de securitate cerute de legislație sunt diferite de cele cerute în alte sectoare. De obicei, băncile trebuie să poată identifica, pe lîngă altele, dacă tranzacțiile desfășurate de un client sunt în corespundere cu activitatea de bază declarată sau dacă rulajele din conturile bancare corespund volumului de activitate.
  • Standardele KYC și AML sunt standarde de sensibilitate înaltă pentru bănci, deoarece acestea gestionează portofolii de milioane de clienți și implică în activitățile sale de tranzacționare resursele acestora și nu capitalul propriu. Astfel, tranzacționarea de către bănci cu clienți de rea credință poate genera într-un final pierderea încrederii de către cealaltă parte a clienților, care, într-un moment dat, pot decide retragerea fondurilor din conturile la o anumită bancă. Ca efect, băncile se port confrunta cu crize profunde de lichiditate și într-un final faliment.
  • Reglementările KYC/AML sunt locale și diferă de la o țară la alta. De exemplu, printre diferitele reglementări, în Europa este aprobată Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării spălării banilor sau a finanțării terorismului. Această directivă ar fi a patra (4) și modifică Directiva (UE) 2015/849 care a modificat deja directivele 2009/138 / CE și 2013/36 / UE. Este o directivă care vizează sectorul financiar și își propune să stabilească măsurile care permit băncilor să se protejeze împotriva acestor amenințări.

Aceste standarde, legi și reglementări naționale și internaționale și multe altele ca acestea au fost menite să oprească infracțiunile financiare. Cu toate acestea, dezvăluirea fișierelor FinCEN scot în evidență dezechilibre majore între procedurile recunoscute și aprobate de bănci și puterea rețelelor prin care banii murdari traversează lumea. Totuși care este problema?

                  De ce băncile și autoritățile naționale nu reușesc să facă față unui sistem financiar ascuns atît de amplu și necontrolat încât a devenit parte indisolubilă a economiei globale legitime?

BuzzFeed News a constatat că “Fișierele FinCEN” includ transferuri marcate ca suspecte de către departamentele de conformitate ale băncilor pentru o sumă care depășește cel puțin două trilioane de dolari între 1999 și 2017, echivalent cu PIB-ul unui an în Italia. Deși reprezintă o sumă mare, cele două trilioane de dolari identificate ca tranzacții suspecte sunt doar o picătură într-un ocean și mai mare de bani murdari care circulă prin bănci din întreaga lume. Fișierele FinCEN reprezintă mai puțin de 0,02% din cele peste 12 milioane de rapoarte SAR pe care instituțiile financiare le-au transmis agenției SUA între 2011 și 2017.

Investigarea fișierelor FinCEN dezvăluie două probleme majore:

  • Raportarea tardivă sau neprezentarea de către bănci a SARs-urilor (Rapoarte de activitate suspectă) agențiilor abilitate cu supravegherea infracțiunilor financiare; și/sau
  • Oferirea serviciilor de corespondență altor bănci mai mici, în schimbul creșterii profiturilor lor cu comisioane, astfel asigurîndu-le accesul pe piețe financiare mai puternice.

                          I.  Raportarea tardivă sau neprezentarea de către bănci a SARs-urilor

Băncile au sarcina de a fi primul vârf de lance împotriva spălării banilor. În cazul oricărei suspiciuni, angajații de conformitate trebuie să raporteze tranzacțiile suspecte către autoritatea națională competentă a țării în cauză (de exemplu FinCEN în Statele Unite) care va fi însărcinată cu investigarea temeinică a mișcărilor de bani.

Dilema apare atunci cînd băncile trebuie să aleagă între #un risc potențial de spălare de bani și să oprească astfel de tranzacții sau # să încaseze comisioane milionare pentru transferurile care se fac prin conturile lor.

De exemplu, JP Morgan a adunat beneficii de 500 de milioane de dolari pentru că a servit drept bancă principală pentru Bernie Madoff, condamnat la 150 de ani de închisoare pentru o schemă piramidală masivă.

La fel, ca în cazul companiilor mari de audit, băncile au puține stimulente pentru a raporta practici suspecte care generează în același timp numeroase beneficii sub formă de comisioane bancare. Acest lucru se traduce, după cum arată fișierele FinCEN, prin faptul că giganții financiari întîrzie ani și ani fără a raporta mișcări suspecte de bani și, atunci când ajung să o facă, această informație are un efect limitat  deoarece autoritățile naționale de informații financiare nu pot interveni în plină măsură.

Cauzele raportării tardive sau neprezentării de către bănci a SARs-urilor pot fi diferite:

  • Departamentele de conformitate tind să se bazeze pe personalul suprasolicitat și cu resurse scăzute, precum și cu o influență redusă în cadrul instituțiilor financiare. Nu este surprinzător că acești angajați au misiunea de a opri tranzacțiile care reprezintă un indiciu al spălării banilor, dar care, în același timp, generează comisioane milionare pentru bănci. În multe cazuri, munca lor le aduce amenințări, hărțuire și concediere.

Așa s-a întâmplat cu Julian Knight și Anshuman Chandra, doi angajați Standard Chartered, o companie multinațională britanică de servicii bancare și financiare cu sediul în Londra, Marea Britanie. Aceasta operează o rețea de peste 1.200 de sucursale și oficii în peste 70 de țări și are aproximativ 87.000 de angajați.) Cei doi au intentat un proces împotriva băncii britanice în decembrie 2019. În cadrul acestuia, ei spun că au fost forțați să renunțe la slujbă după ce banca a aflat despre faptul că au cooperat cu o anchetă FBI asupra mișcărilor de bani pe care Standard Chartered le-a efectuat pentru companiile sancționate de SUA din Iran, Libia, Sudan și Myanmar.

  • Sisteme informaționale sau proceduri de KYC și identificare a operațiunilor suspecte ineficiente. O mare parte din eficacitatea sistemului de prevenire a spălării banilor se bazează pe fluxul rapid de informații către autoritățile care trebuie să-l exploateze. Activitatea băncilor în acest domeniu de obicei se bazează pe sisteme informaționale care generează alerte în cazul unor tranzacții suspecte și riscante. Pe de altă parte, procesul de cunoaștere a clientului este efectuat în oficiul bancar sau sucursala unde acesta deschide contul bancar sau inițiază o tranzacție. Respectiv calitatea datelor care sunt colectate de client sunt foarte importante pentru ulterioara lor procesare și generarea unor alerte adecvate. Cu toate acestea, de multe ori datele nedeclarate de client sunt colectate de către angații de conformitate din surse deschise în internet, ceea ce pune sub mare îndoială viabilitatea acestora.

Un exemplu recent al acestei rele practici a băncilor este procesul judiciar inițiat în aprilie 2018 de Curtea Națională Spaniolă împotriva CaixaBank pentru infracțiuni de spălare a banilor de către mafia chineză. Raportul Sepblac (autoritatea spaniolă de contracare a fraudelor financiare) încorporat în dosar indică faptul că între 2013 și 2015 instituția financiară a comunicat doar doi dintre cei 193 de clienți cu indicații că „au făcut obiectul unei cerințe judiciare pentru infracțiunea de spălare a banilor”. Banca a informat că acești doi clienți au făcut transferuri de 2,1 milioane de euro, când suma totală suspectată este de aproximativ 100 de milioane euro. Aceste eșecuri de control l-au determinat pe judecătorul de caz să acuze CaixaBank după ce a detectat „o serie de comportamente la directorii și angajații anumitor sucursale CaixaBank, care ar fi ajutat persoane fizice și companii de naționalitate chineză să profite de profiturile ilicite din frauda și contrabanda.”

  • Ignorarea alertelor emise de sistemele informaționale ale băncilor. De obicei, aceste practici sunt la limita legală, deoarece decizia de a procesa o tranzacție și a o raporta mai apoi este luată în favoarea avantajului economic al băncii propiu-zise sau a presiunilor externe din partea factorilor de decizie din zona politică sau guvernamentală. ElConfidencial menționează că atâta timp cât o bancă depune o notificare la autoritatea națională, aceasta se imunizează pe ea însăși și pe directorii săi de urmărire penală. Alerta de activitate suspectă, raportată după procesarea plății, dar în limitele stabilite de legislație sau după termenul de prescripție, le oferă în mod eficient un permis gratuit pentru a continua să mute banii și să încaseze comisioanele.

Senatorul american Elizabeth Warren a cerut luni, 21/09/2020, reformarea practicii guvernamentale de a oferi băncilor acorduri de urmărire penală amânate în loc de pedepse reale atunci când sunt surprinși să încurajeze spălarea banilor.

FinCEN – Rețeaua de investigare a crimelor financiare din Statele Unite din cadrul Departamentului Trezoreriei Guvernului SUA – a avertizat deja la 1 septembrie 2020 într-o declarație publicată pe site-ul său web că „divulgarea neautorizată a SAR este o infracțiune care poate afecta securitatea națională a Statelor Unite”. Aceste rapoarte de activitate suspectă (SAR) sunt emise atunci când o entitate suspectează că clienții săi pot efectua tranzacții ilegale. Aceasta este destinată combaterii spălării banilor rezultate din activități infracționale. În plus, entitățile financiare sunt obligate să înceteze operațiunile unui client atunci când consideră că se poate comite o infracțiune, fără a aștepta o intervenție din partea autorităților. SAR-urile sunt o modalitate de a alerta autoritățile de reglementare guvernamentale și forțele de ordine cu privire la activitățile neregulate care trebuie investigate, deși nu sunt neapărat dovezi ale faptelor ilegale.

Amenzile mari percepute entităților precum HSBC Holdings Plc, JPMorgan Chase și Standard Chartered Plc în 2012 au contribuit la creșterea numărului de rapoarte de activitate suspectă (SAR), de la aproximativ 60.000 în acel an la peste 2 milioane anual în ultimii ani.

                  II.  Oferirea serviciilor de corespondență altor bănci mai mici

Banca corespondentă este un sistem de intermediere în care giganții bancari deschid porțile piețelor financiare mai solide, precum Statele Unite sau Europa, băncilor locale care operează în valute naționale mai slabe.

Cu toate acestea, este și o metodă recurentă de spălare a banilor, deoarece servește la plasarea mai multor intermediari și ecrane între expeditorul unui transfer și destinatarul real. Băncile care acționează ca corespondent sunt cele care au obligația legală de a examina adecvarea acestor mișcări de bani.

Documentele publicate aruncă o lumină asupra rolului central al Deutsche Bank în facilitarea tranzacțiilor financiare considerate suspecte. Multe dintre acestea ar fi putut permite eludarea sancțiunilor asupra Iranului și Rusiei. Deutsche Bank apare în 62% din toate rapoartele filtrate privind activitățile suspecte (SAR) depuse la FinCEN. În 2015, Deutsche Bank a fost de acord cu o amendă de 258 milioane de dolari pentru încălcarea sancțiunilor SUA. O anchetă a autorităților de reglementare bancare din SUA și New York a constatat că banca a mutat 10,9 miliarde de dolari (9,2 miliarde de euro) în numele instituțiilor financiare iraniene, libiene, siriene, birmane și sudaneze sancționate de SUA între 1999 și 2006. Banca a fost acuzată că a efectuat tranzacții pentru clienții săi folosind „metode și practici netransparente” pentru a-și masca acțiunile. Dosarele sugerează că banca era conștientă că facilitează tranzacții suspecte în valoare de peste 1 trilion de dolari, inclusiv pentru o perioadă după ce a promis că își va îmbunătăți activitatea.

Un exemplu, investigat de ceva timp, este Banca ABLV din Letonia care a instituționalizat spălarea banilor drept „un pilon al afacerii băncii”, mituind în același timp oficialii pentru a evita orice amenințări. În 2018, premierul tării anunța că guvernatorul băncii centrale din Letonia, Ilmars Rimsevics, a fost reţinut de către biroul anti-corupţie al ţării.

Compania NoviRex a mutat milioane de dolari în întreaga lume, în timp ce bilanțurile sale publice au indicat că este practic faliment, cheltuind mai puțin de 2.500 de dolari pe an. Compania ecran NoviRex a fost înregistrată în ianuarie 2010 în Regatul Unit și a declarat scopul corporativ comerțul cu „aparate de uz casnic”. Cu toate acestea, din dosarele FinCEN filtrate rezultă că a făcut transferuri de 200.000 USD în „lenjerie” pentru o companie din Insulele Virgine Britanice, aproape 400.000 USD „cizme până la genunchi” pentru o companie din Hong Kong sau „autocolante pentru tastatură” în valoare de 34.000 de dolari.

Astfel, NoviRex și-a trimis toate plățile prin bănci către centre notorii de spălare a banilor, precum ABVL Bank of Letonia, care la rândul său a folosit conturile corespondente JP Morgan în beneficiul clienților săi.

Conform fișierelor FinCEN, în total, JP Morgan a autorizat 706 de tranzacții suspecte pentru o sumă totală de cel puțin 230 de milioane de dolari aferente NoviRex între 2010 și 2015. Majoritatea acestor bani au fost direcționați către companii înregistrate în paradisuri fiscale.

O anchetă ulterioară a constatat că 90% dintre clienții ABLV Bank au fost considerați „cu risc ridicat” chiar de către bancă, în principal din cauza faptului că erau companii shell înregistrate sau cu acționari în jurisdicții secrete, precum NoviRex.

Unele dintre aceste companii de tip shell s-au dovedit mai târziu să mute miliarde de dolari legate de corupție în Ucraina. La sfârșitul anului 2014, JP Morgan a decis să închidă conturi corespondente ale a aproximativ 500 de bănci internaționale, inclusiv bănci letone, potrivit unui angajat al unui grup de schimb bancar leton.

Până la sfârșitul anilor 2010, nivelul tranzacțiilor în dolari efectuate prin sistemul bancar leton a constituit aproximativ 2% din totalul global și a fost un motiv de îngrijorare în Washington DC. În februarie 2018, FinCEN a emis o declarație publică spunând că propune interzicerea uneia dintre cele mai mari bănci din țările baltice, ABLV Bank, Letonia, de a avea un cont corespondent în orice bancă care operează în Statele Unite.

În același sens, alte documente difuzate de BuzzFeed, evocate de IrishTimes, dezvăluie că până la un miliard de dolari pe lună au trecut printr-o rețea internațională de spălare a banilor ai cărei operatori ruși au perceput un comision de 5%. Rețeaua de conturi bancare a fost utilizată timp de câțiva ani pentru a muta cantități uriașe de capital din Rusia.

Printre schemele de finanțare Danske Bank din Danemarca, care a facilitat spălarea banilor din Rusia printr-o bancă corespondentă din Estonia, care a dus la transferul unor fonduri ilicite uimitoare de 225 miliarde de dolari pe piețele financiare occidentale.

        Unele bănci care furnizează servicii de corespondență reduc numărul relațiilor pe care le întrețin

Conform raportului BIS din 2016, Banca corespondentă este o componentă esențială a sistemului global de plăți, în special pentru tranzacțiile transfrontaliere. Prin relații bancare corespondente, băncile pot accesa servicii financiare în diferite jurisdicții și oferă servicii de plată transfrontaliere clienților lor, sprijinind, printre altele, comerțul internațional și incluziunea financiară. În plus, majoritatea soluțiilor de plată care nu implică contul la nivel de client (de exemplu, remitențele) se bazează pe corespondența bancară pentru transferul efectiv de fonduri. Până de curând, băncile au menținut o rețea largă de relații corespondente, dar există indicii tot mai mari că această situație s-ar putea schimba. În special, unele bănci care le furnizează serviciile reduc numărul relațiilor pe care le întrețin și stabilesc câteva noi.

Acest fapt poate avea mai multe explicații, inclusiv:

  • Giganții financiari din SUA și Europa invocă costuri mari de due diligence* (*supraveghere) pentru a verifica capacitatea băncilor corespondente mici de a se conforma standardelor internaționale de combatere a spălării banilor și terorismului. Pe de altă parte, băncile mici care vor să ofere clienților săi servicii de intermediere financiară internațională transferă aceste cheltuieli clienților locali, astfel scumpind costurile aferente afacerilor internaționale derulate de aceștia.
  • Pe de altă parte, costurile mari de imagine și amenzile plătite afectează stabilitatea financiară a instituțiilor, ceea ce le poate ruina într-un final.

În cazurile rare în care guvernul SUA confruntă băncile, o face pe bază de acorduri de urmărire penală amânate, care includ amenzi, dar nu arestări la nivel înalt. Aceste amenzi de obicei sunt plătite din capitalul băncii, respectiv de către acționari.

Potrivit unei analize a BuzzFeed News, din 2010, cel puțin 18 instituții financiare au primit acorduri de urmărire penală amânate pentru încălcarea anti-spălare a banilor sau sancțiuni. Dintre aceștia, cel puțin patru au încălcat din nou legea și au fost amendați. Între 2012 și 2015 băncile taxate de autorități au plătit deja un total de 20 miliarde de dolari pentru laxitatea lor în controlul și prevenirea spălării banilor evaziunea fiscală sau încălcarea sancțiunilor impuse de SUA.

Reduceri ale numărului de relații, precum și modificări în natura lor duc, conform BIS, la o concentrare semnificativă a relațiilor într-un mediu relativ mic a numărul instituțiilor care furnizează servicii de corespondență, care domină din ce în ce mai mult această piață. În plus, s-a observat concentrarea activităților bancare corespondente în cadrul băncilor afiliate, ceea ce poate genera în viitor scheme de spălare a banilor și mai sofisticate.

Europol estimează că doar aproximativ 2% din încasările penale sunt înghețate și 1% confiscate în UE. Acest lucru permite grupurilor de criminalitate organizată să investească în extinderea activității lor infracționale și infiltrarea în economia legală. Europol estimează că între 0,7 – 1,28% din PIB-ul anual al UE este implicat în activități financiare suspecte.

La fel cum se întâmplă și cu companiile mari de audit, furnizorii de companii „offshore” și alți actori din sistemul financiar global, băncile au puține stimulente pentru a opri transferurile care se traduc în resurse de miliarde de dolari gestionate și comisioane de milioane. Mai mult, în cazul în care autoritățile de reglementare impun amenzi băncilor pentru încălcări flagrante ale obligației lor de a controla fluxul de bani negri, sumele impuse reprezintă un procent mic din profiturile lor și sunt în general plătite de acționari și nu de investitori, manageri, directori superiori sau angajați, care, la momentul efectuării acestor tranzacții priveau în altă parte.

Articole conexe

Leave a Comment