Ce înseamnă pentru apă să înceapă tranzacționarea pe piața “futures” de pe Wall Street?
Deci, ce este indicele de apă Nasdaq Veles California?
Ce soluții de gestionare a problemelor de secetă hidrică există în lume?
Tribunalul Las Aguas de la Vega de Valencia
Australia este probabil un foarte bun exemplu de organizare a unei piețe de apă pe scară largă.
Ce înseamnă pentru apă să înceapă tranzacționarea pe piața “futures” de pe Wall Street?
Apa a început să fie tranzacționată din decembrie 2020 pe piața futures de pe Wall Street, așa cum ar fi cotizate petrolul sau grâul, pe baza indicelui Nasdaq Veles California Water (NQH2O).
Utilizat în întreaga lume, contractul futures este unul din cele mai populare instrumente de acoperire a riscului, asigurând împotriva unei eventuale evoluții nefavorabile a pieței și a prețurilor.
Unii experți susțin că aceste mecanisme financiare pot contribui la o gestionare mai eficientă, dar este, de asemenea, considerat un nonsens să fie permise speculațiile cu această resursă.
1 din 3 persoane din lume nu are acces la apă curată menționează raportul UNICEF și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
În aproape întreaga lume, legile consideră apa ca un bun comun de domeniu public. Cu toate acestea, este posibil să se acorde drepturi de utilizare a acestei ape prin concesiuni sau licențe administrative. Ceea ce a început să se tranzacționeze pe Wall Street nu este apa în sine, ci drepturile de utilizare. Astfel, pot exista, de exemplu, fermieri care doresc să facă schimb de drepturi de utilizare pentru a avea apă cu care să își irige culturile, dar și alți actori care doresc să câștige bani cu acele active financiare.
Deci, ce este indicele de apă Nasdaq Veles California?
Acest indice a început să funcționeze în octombrie 2018 și este format din prețurile drepturilor la apă pe piața futures din cele cinci zone din California cu cel mai mare volum de tranzacții de acest tip. În prima săptămână, prețul era de 486,53 USD pe picior acru, o măsură echivalentă cu aproximativ 1,4 milioane de litri. Pe 20/01/2021 acesta se ridica la 506,66 USD.
Pedro Arrojo, economist și raportor special al ONU pentru drepturile omului la apă potabilă și canalizare, este total împotriva acestor mecanisme financiare: „Aceste schimburi de concesii sunt în contradicție flagrantă cu bazele cu care este administrat un bun public, mai degrabă decât să îl facă mai flexibil, aceasta este piața liberă care face afaceri cu apa, deodată cineva câștigă bani prin vânzarea unui drept care statul l-a dat gratis „. În plus, analistul menționează că aceste instrumente crează transferuri de o manieră perversă, dat fiind că nu consideră utilizarea apei din delta unui rîu sau din partea superioară a cursului acestuia, afectînd de facto utilizatorii a apei pentru irigare, spre exemplu sau chiar mediul ambient.
Ce soluții de gestionare a problemelor de secetă hidrică există în lume?
Tribunalul Las Aguas de la Vega de Valencia
Tribunalul Las Aguas de la Vega de Valencia, cunoscut și sub numele de Tribunal de las Aguas, este o instituție a justiției care se ocupă de soluționarea litigiilor care decurg din utilizarea și exploatarea apei pentru irigații între fermieri Comunităților de irigații ale șanțurilor care fac parte din ea. Tribunalul Las Aguas de la Vega din Valencia este cea mai veche instituție de justiție existentă în Europa. În septembrie 2008 a fost desemnat Patrimoniu cultural imaterial al umanității.
În realitate nu este disponibil niciun document care să vorbească în mod expres despre Curte până în secolul al XVIII-lea, ceea ce nu înseamnă că nu a existat înainte.
Curtea este o instanță obișnuită, fără drept de apel. În fiecare joi a săptămânii (cu excepția sărbătorilor care anticipează miercurea și a celor care merg de la Crăciun la Trei Regi) se întrunește în sesiune publică la ora 12 și apoi sesiunea administrativă se ține în dressing-ul din Plaza de la Virgen din Valencia unde se discută diverse chestiuni, în principal, distribuția apei.
Subiect supus jurisdicției Curții de Apă pot fi: aceiași membri ai Curții, Comunitățile de irigații, persoanele juridice (de exemplu Camerele Agrare), chiriașii, membrii comunității, concesionării de apă, irigatorii, reclamanții înșiși și terți. Pot denunța în fața Curții administratorii, Comunitățile de irigații, gardianul (care ajunge să fie ca un procuror) și terții.
Procesul are loc rapid, oral și integral în valenciană (limba comunității). Chiar și astăzi pedeapsa se impune în „salarii”, așa cum se făcea în epoca medievală, înțeleasă în prezent prin „1 salariu”, salariul zilnic al paznicului canalului de irigare.
Australia este probabil un foarte bun exemplu de organizare a unei piețe de apă pe scară largă.
Obișnuiți să trăiască cu alternanța dintre perioadele de secetă și inundații, australienii au fost surprinși la sfârșitul secolului al XX-lea de așa-numita “secetă a mileniului”, cu resurse de apă scăzute fără precedent care au afectat întreaga țară între 1997 și 2009.
Ca rezultat, campania care vizează reducerea consumului gospodăriilor a fost cuplată cu strategii de conservare în sectorul agricol. Chiar înainte de începerea secetei, un program de modernizare a sistemelor de irigații a început să contribuie la creșterea eficienței utilizării apei de la 30% la 80% pentru proprietățile rurale australiene. La fel, a fost creat un fel de piață a apei, în care proprietarii rurali își puteau vinde surplusul către colegii ale căror culturi cereau un volum mai mare de apă.
Este încă curios faptul că agricultura și creșterea animalelor contribuie doar cu 3% din PIB și, în schimb, reprezintă 70% din consumul de apă. Astfel, seceta din ultimii ani a forțat o reorganizarea sectorului, eliminând culturile din zone care nu aveau sens paralel introducând inovații în sistemele de irigații.
Lipsa ploii, consumul crescut de apă de la începutul pandemiei COVID-19 și irigațiile neplanificate contribuie la o scădere accentuată a nivelului apei în mai multe orașe mari din Turcia. Istanbulul poate rămâne fără apă în 45 de zile.
- Turcia se confruntă cea mai gravă secetă din ultimii 10 ani, iar barajele s-au uscat în toată țara. Țara s-a confruntat cu o serie de secete încă din anii 1980 din cauza extinderii urbane, industrializării, creșterii populației și schimbărilor climatice.
- Turcia a construit sute de baraje în ultimele două decenii, dar nivelul apei din barajul Omerli din Istanbul este cel mai scăzut din ultimii 15 ani;
- Primarul din Ankara a confirmat că capitalei îi mai rămân doar 110 zile pînă a se confrunta cu lipsa de apă. Pentru a preveni consumul ridicat, va exista o creștere treptată a facturilor care vor fi utiliza peste 10 m³;
- Dezvoltarea urbană extinsă a fost acuzată că barajele au uscat orașul de 17 milioane de oameni, împreună cu multe alte metropole ale țării;
- În İzmir, autoritățile locale se pregătesc împotriva deficitului de apă prin săparea a 103 noi foraje, reciclarea apelor uzate și minimizarea pierderilor și scurgerilor prin repararea conductelor învechite;
- Seceta hidrică creează un ciclu vicios, a menționat pentru The Guardian, Dr. Akgün İlhan, expert în managementul apei la Centrul de Politici din Istanbul: scăderea producției agricole și creșterea prețurilor la alimente ar putea duce la o creștere a sărăciei și a migrației populației rurale spre zone urbane, exacerbând presiunile existente asupra infrastructurii de apă din oraș.
La nivel mondial, agricultura și industria retrag majoritatea covârșitoare a apei dulci din lume. Cu toate acestea, cererea de apă menajeră a crescut cu 600% în perioada 1960-2014.
Potrivit datelor de la World Resources Institute (WRI) care au fost publicate pe 5 August 2019, din India și Iran până în Botswana, există șaptesprezece națiuni din lume care au deja un stres hidric extrem de ridicat, ceea ce înseamnă că folosesc practic toată apa pe care o au la dispoziție.
În multe din aceste țări există multe orașe mari, însetate, care au avut deficiențe pronunțate în ultima vreme, inclusiv São Paulo, Brazilia; Chennai, India și Cape Town, Africa de Sud, care în 2018 abia puteau trece de așa-numita „zi zero”, când toată aprovizionarea urma să fie sistată complet. Această problemă este agravată de explozia demografică care are loc în diferite regiuni, dar și promovarea unor culturi agricole ce în zone aride consumă apa diponibilă.
În prezent, cantitatea de apă necesară pentru a produce un kilogram de superaliment ca aguacate variază între 600 și 700 de litri. În ceea ce privește cerealele, orezul necesită 2.500 de litri pentru fiecare kilogram produs. Trebuie menționat că producerea a jumătate de litru de bere necesită 74 litri de apă, o cană de cafea necesită circa 140 litri de apă, un maiou de bumbac necesită 2.000 litri de apă și 1 kg de carne circa 15.000 litri apă. Se referă la totalul de apă necesar pe tot procesul de producție.
Conform WRI, în timp ce agricultura și industria retrag majoritatea covârșitoare a apei dulci din lume (70% și, respectiv, 19%), cererea din partea gospodăriilor crește de asemenea precipitat. Noile date din platforma WED Aqueduct arată că cererea de apă menajeră a crescut cu 600% în perioada 1960-2014, la o rată semnificativ mai rapidă decât oricare alt sector. În aceeași perioadă, populația lumii a crescut cu mai mult de 4 miliarde, contribuind la creșterea de șase ori a utilizării municipale a apei. Mai mulți oameni, mai multe case și orașe în creștere necesită mai multă apă decât oricând.
Deși este ușor să le pui sarcina gospodăriilor pentru a-și reduce consumul de apă, este de fapt foarte important ca companiile și guvernele să ofere soluții, investiții și stimulente pentru reducerea cererii de apă, respectînd dreptul tuturor la acest bun public și de utilitate vitală.
