Consecințele creșterii populației II

Schimbările climatice

Pierderea biodiversității

Supraexploatarea resurselor

Securitatea alimentară scade

Creșterea costului vieții


Mai puțin de 800 de milioane de oameni populau Pământul la mijlocul secolului al XVIII-lea. Astăzi, la doar 250 de ani mai târziu, suntem peste 7.700 de milioane și probabil vom continua să creștem. Din totalul populației mondiale, aproximativ 61% trăiesc în Asia, cel mai populat continent. Doar China găzduiește 1.440 milioane de locuitori și India 1.390 milioane, reprezentând 19% și, respectiv, 18% din populația totală.

Creșterea populației mondiale are aspecte pozitive pentru dezvoltarea societății, dar provoacă și efecte negative asupra planetei. Iată doar unele:

            Schimbările climatice

Schimbările climatice se referă la modificarea climatului atribuibilă, direct sau indirect, activității umane. Prin urmare, cu cât sunt mai multe ființe umane, cu atât impactul este mai mare. Aici intră în joc gazele cu efect de seră, care se acumulează în atmosferă și rețin căldura, crescând efectul de seră și contribuind la o creștere a temperaturii medii a planetei. Un studiu publicat recent de Nature Communications arată că creșterea nivelului mării este unul dintre marile pericole. Potrivit studiului, începând din 2050, zonele de coastă locuite astăzi de 300 de milioane de oameni vor fi inundate în fiecare an, dacă nu se iau măsuri de conținere a apei, de trei ori mai mult decât se estimase până acum.

Asia este zona cu cel mai mare risc de inundații din cauza schimbărilor climatice, cu zone foarte scăzute și supraaglomerare. Din cele 300 de milioane de persoane expuse, 237 milioane locuiesc în șase țări: Bangladesh, India, China, Vietnam, Thailanda și Indonezia.

Din cauza suprapopulării, se generează mai multe deșeuri în fiecare zi ceea ce influențează nivelul poluării, cu efecte ireversibile asupra habitatului natural și sănătății umane.

            Pierderea biodiversității

Pierderea biodiversității se referă la scăderea sau dispariția diversității biologice, aceasta din urmă înțeleasă ca fiind varietatea de ființe vii care locuiesc pe planetă. Creșterea populației are impact asupra biodiversității prin creșterea activității umane și a prezenței artificialului asupra naturii, fenomen cunoscut sub numele de antropocen.

Agricultura intensivă ucide insectele și plantele benefice, degradează și epuizează solul, creează scurgeri poluante, crește susceptibilitatea la inundații, provoacă eroziunea genetică a culturilor și speciilor de animale din întreaga lume, scade biodiversitatea și distruge habitatele naturale.

Specia umană a dominat condițiile și limitele fizice, chimice și biologice ale planetei, cu o absorbție anuală de 42% din productivitatea primară netă a Pământului, 30% din productivitatea sa primară marină, 50% din apa dulce, 40% din terenul său dedicat producției de alimente umane, în creștere de la 7% în 1700, la 50% din masa sa de teren. Acum pierdem 30.000 de specii pe an, sau trei specii pe oră, ceea ce este mai rapid decât pot evolua speciile noi. Graficul de mai jos exemplifică în continuare corelația dintre populația umană și dispariția speciilor.

            Supraexploatarea resurselor

Pe măsură ce populația crește, crește și cantitatea de resurse necesare pentru a menține atât de mulți oameni în viață. Alimentele, apa și combustibilii fosili sunt consumate la un ritm record, ceea ce impune producători și planeta însăși cereri mai mari. Acest lucru este avertizat de Fondul mondial pentru natură (WWF): supraexploatarea actuală a resurselor naturale generează un deficit uriaș, deoarece în fiecare an se consumă cu 20% mai mult decât poate fi regenerat și acest procent nu încetează să crească.

Potrivit UN-Water, 75% din planeta Pământ este acoperită de apă. 97,5% din acestea sunt oceane și 2,5% sunt apă dulce. 70% din apa dulce este împărțită în ghețari și calote de gheață, iar restul de 30% în apă de suprafață terestră, cum ar fi râuri, lacuri, iazuri și ape subterane. Majoritatea resurselor de apă dulce sunt fie inaccesibile, fie prea poluate, lăsând mai puțin de 1% din apa dulce din lume sau aproximativ 0,003% din toată apa de pe Pământ, ușor accesibilă pentru utilizarea umană directă. Conform Perspectivelor globale pentru resursele de apă, se estimează că până în 2025, mai mult de jumătate din populația lumii se va confrunta cu o vulnerabilitate bazată pe apă, iar cererea umană de apă va reprezenta 70% din totalul apei dulci disponibile. Conflictele teritoriale privind aprovizionarea cu apă duc în multe cazuri la tensiuni geopolitice care ar putea, la rîndul său, duce la războaie.

            Securitatea alimentară scade

Potrivit FAO, securitatea alimentară apare atunci când toți oamenii au acces permanent fizic, social și economic la alimente sigure și hrănitoare în cantitate suficientă pentru a-și satisface cerințele nutriționale. Explozia demografică afectează fundamentele securității alimentare, adică disponibilitatea, stabilitatea, accesul și consumul acesteia.

Un raport al OMS arată că degradarea mediului, combinată cu creșterea populației mondiale, este o cauză majoră a creșterii rapide a bolilor umane, care contribuie la malnutriția a 3,7 miliarde de oameni din întreaga lume, făcându-i mai susceptibili la boli.

            Creșterea costului vieții

Toate cele de mai sus împreună ar duce în cele din urmă la o creștere a costului vieții în majoritatea țărilor: puține resurse, lipsa apei, acumularea multor persoane într-un spațiu limitat, determină o creștere a costul vieții unde doar un procent din populație își va putea acoperi toate nevoile. La rândul său, acest lucru poate duce la creșterea criminalității și la tulburări sociale, cu efecte ce nu pot fi evaluate.

 

Cu toate acestea, istoria experimentelor științifice dedicate investigării efectelor suprapopulării evidențiază experimentul „Universul 25” care a acordat o importanță internațională „chiuvetei comportamentale”. Colapsul comportamental este un termen inventat de etologul John B. Calhoun pentru a descrie colapsul comportamentului care poate rezulta din suprapopulare. Calhoun a văzut soarta populației de șoareci ca o metaforă pentru soarta potențială a ființei umane. Arată colapsul social ca o „moarte spirituală”, cu referire la moartea trupească ca „a doua moarte” menționată în cartea biblică.

Articole conexe

Leave a Comment