Cum s-au sustras multinaționalele de la plata impozitelor?
Cât ar fi putut economisi în plata impozitelor?
Ce reprezintă documentele Panama?
Cum acționa eludarea fiscală în acest caz?
Ce reprezintă Fișierele FinCEN?
Sume extraordinare de bani suspecți circulă prin sistemul bancar mondial
„LuxLeaks”
În noiembrie 2014, optzeci de jurnaliști din 26 de țări au colaborat pentru a face publice și inteligibile acordurile secrete cu autoritatea fiscală luxemburgheză care au permis a mai mult de 370 de multinaționale să-și deturneze profiturile către Marele Ducat. Și, datorită acestui fapt, să plătească mai puține impozite în țările în care își au reședința sau își desfășoară activitatea. Majoritatea celor care au semnat aceste acorduri provin din Statele Unite și Regatul Unit, urmate de cei din Germania, Olanda și Elveția.
Cine a beneficiat?
Sunt implicate 376 de companii. Multe dintre ele sunt multinaționale cunoscute la nivel internațional: Pepsi, IKEA, Burberry, Skype, Disney, Bombardier, Black & Decker, Amadeus, Amazon, compania farmaceutică Shire.
Pe de altă parte, sunt cele patru mari firme de audit, „Big4”: KPMG, PwC, Deloitte și Ernst & Young care au creat schemele care permiteau multinaționalelor să-și deturneze profiturile către Luxembourg.
Cum s-au sustras multinaționalele de la plata impozitelor?
- Triunghiularea: constă în crearea unei companii luxemburgheze de care atârnă filiale din diferite țări. Aceste filiale redirecționează profitul către Marele Ducat în două moduri. Prima este plata dividendelor din țara europeană în care își desfășoară activitatea, care este scutită de reținere și nu plătește în Luxemburg, deoarece este o plată transfrontalieră. Acest lucru se realizează deoarece societatea-mamă este situată în mod normal în SUA sau Marea Britanie și, în acest fel, se evită să sufere impozitul ridicat pe dividende pe care aceste țări îl impun.
- Plata dobânzii: compania-mamă din Luxemburg împrumută bani filialei spaniole care se presupune că poate opera, iar aceasta din urmă îi rambursează cu dobândă. Aceste dobânzi „mănâncă” profitul în Spania și nu sunt plătite în Luxemburg. Sunt, de asemenea, cheltuieli deductibile care sunt deductibile în Spania la 30%. Din Luxemburg sunt transferați în țara de origine sau direct într-un paradis fiscal. Ducatul este guvernat de un impozit pe profit de 29%, comparativ cu 12,5% în Irlanda. Dar documentele divulgate arată că țara aprobă în mod obișnuit aceste acorduri, astfel încât dividendele și dobânzile să nu fie impozitate.
- Plata redevențelor: Compania luxemburgheză este proprietarul brevetelor unui produs (de exemplu, modelul Amazon sau sistemul de apelare Skype) și nu este proprietarul companiei-mamă din țara de origine și percepe filialele sale o taxă pentru utilizarea sa. Această plată este scutită cu 80% de impozitare, un sistem pe care, curios, inventat de Spania în anii Zapatero și Luxemburg l-a copiat mai agresiv. În plus, este considerată și o cheltuială deductibilă în Spania la 30%.
Cât ar fi putut economisi în plata impozitelor?
Toate estimările vorbesc despre miliarde de euro retrase din caznaua publică din țările în care își desfășoară activitatea aceste multinaționale. Cazul Disney este emblematic. Una dintre filialele sale din Luxemburg a realizat profituri, între 2009 și septembrie 2013, de peste 2 miliarde de euro și a plătit 2,8 milioane de euro în impozite pe venit.
“Panama Papers”
În 2017 investigația Panama Papers câștigă Premiul Pulitzer, cel mai prestigios premiu din jurnalism.
Ce reprezintă documentele Panama?
Există mai mult de 11,5 milioane de documente interne ale firmei de avocatură panamene Mossack Fonseca, la care au avut acces ziarul german „Süddeustche Zeitung” și Consorțiul internațional al jurnaliștilor de investigație (ICIJ). O echipă de peste 370 de jurnaliști dintr-o sută de medii din 76 de țări a lucrat timp de un an pentru a le analiza și a face lumină asupra secretului care predomină în crearea companiilor în paradisuri fiscale din întreaga lume.
Ce este Mossack Fonseca?
Mossack Fonseca este o firmă de avocatură creată în Panama în 1986, când panamezul Ramón Fonseca și germanul Jürgen Mossack și-au unit cele două firme de avocatură sub același nume. Astăzi, are o prezență pe toate continentele – cu sedii europene la Londra, Luxemburg, Elveția, Malta și Gibraltar – și este specializată în dreptul comercial și crearea de structuri internaționale. Este a doua firmă de avocatură din Panama prin încorporarea companiilor în registrul comercial local și unul dintre cei mai mari cinci registratori mondiali ai companiilor offshore.
Faptul că Mossack Fonseca este un birou în Panama nu implică faptul că a creat doar companii în țara respectivă. Jumătate dintre companiile care apar în documentele interne ale lui Mossack Fonseca au fost înregistrate în Insulele Virgine Britanice. În Panama, pe de altă parte, erau înregistrate două companii din zece.
Cine sunt cei implicați?
Doisprezece șefi de stat sau prim-miniștri, 128 de politicieni, 61 de rude sau apropiați ai liderilor politici, dar și fotbaliști, oameni de afaceri sau actori.
“Paradise Papers”
Anchetă jurnalistică din octombrie 2017 bazată pe o scurgere multiplă ce include 13,4 milioane de documente din:
- Două firme de avocatură dedicate furnizării de servicii „offshore”: Appleby, cu sediul în Bermuda, și Asiaciti Trust, din Singapore. Șapte milioane de documente provin din primul; din al doilea, aproximativ jumătate de million.
- Registrele de afaceri din 19 jurisdicții opace: Antigua și Barbuda, Aruba, Bahamas, Barbados, Bermuda, Insulele Cayman, Dominica, Grenada, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia, Insula Saint Vincent și Trinidad și Tobago (Caraibe); Insulele Cook, Insulele Marshall, Samoa și Vanuatu (Oceania); Malta (Europa), Liban (Orientul Mijlociu) și Labuan, teritoriul federal al Malaeziei (Asia).
Acestea conțin numele a peste 120 mii de persoane și companii. Printre cei ale căror afaceri financiare sunt menționate se numără, separat, prințul Charles și regina Elisabeta a II-a, președintele Columbiei Juan Manuel Santos și S.U.A. Secretar de comerț Wilbur Ross.
Conform jurnaliștilor, Allergan (producătorul de Botox), AIG, Allianz, Apple Inc., Facebook, Global Vantedge, McDonald’s, Nike, Inc., Siemens, The Walt Disney Company, Twitter, Uber, Walmart și Yahoo! sunt printre corporațiile care dețin companii offshore.
Cum acționa eludarea fiscală în acest caz?
Appleby este parte dintr-o rețea de companii denumită „cercul magic offshore” rezervată pentru clienți foarte bogați și experți din această industrie. Cu diferență de Mossack Fonseca (Panama Papers), Appleby este compania ce lucrează cu oameni bogați și multinaționale. Specialitatea sa era crearea și designul grupurilor de societăți corporative pentru a beneficia de lacunele legislației fiscale internaționale și în așa fel a-și ajuta clienții a eluda obligațiile sale fiscale.
La nivelul primar, Appleby crea o serie de societăți fantomă care ilustrează activitate reală, dar de fapt operează fictiv. La nivelul sistemului de eludare fiscală erau create structuri trust care printr-o călătorie labirintică a banilor făceau posibilă returnarea beneficiilor fără plata impozitelor.
“Luanda Leaks”
Investigația jurnalistică relevă modul în care Isabel dos Santos, așa-numita „Prințesă a Africii”, a beneficiat de ani de zile de regimul cleptocratic instituit de tatăl ei pentru a-și însuși resursele provenite din bogăția naturală a Angolei – în principal petrol și diamante – și devenind în cea mai bogată femeie de pe continentul său. Lucrările Luanda Leaks provin dintr-o scurgere de 715.000 de documente interne de la companiile Isabel dos Santos obținute de Platforma pentru Protecția Denunțătorilor din Africa (PPLAAF). Acesta a fost coordonat de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) și mass-media din 20 de țări au colaborat cu acesta.
„Prințesa”, așa cum o numește populația angoleză, se laudă cu faptul că este o femeie de afaceri pe cont propriu, a cărei carieră de succes a început în 1997 când a investit în deschiderea clubului de noapte Miami Beach Club de pe coasta Luandei , unde se înalță tinerii bogați locali.
Isabel dos Santos, în 2003, s-a căsătorit cu Sindika Dokolo, originar din Republica Democrată Congo. Cuplul a constituit de atunci o multinațională corporativă cu companii în diferite sectoare economice, inclusiv: bancare și financiare, petrol, diamante, ciment, telecomunicații, hipermarketuri, logistică și transport sau companii imobiliare. Au creat 192 de companii în 41 de țări. Conturile multora dintre companiile sale comerciale nu sunt transparente, iar numele proprietarilor lor reali sunt ascunși, deoarece sunt companii de tip shell.
Rețeaua de companii este controlată de diverse companii holding, majoritatea înregistrate în jurisdicții care pot fi considerate paradisuri fiscale sau cu avantaje fiscale precum Malta, Cipru, Luxemburg, Panama, Bahamas sau Insulele Virgine Britanice. Din aceste locuri își desfășoară activitatea în principal în Angola, alte țări africane, Europa și America Latină. Aceste holdinguri dețineau, de asemenea, acțiunile cuplului în multinaționale, precum companiile energetice portugheze Galp și Efacec, banca portugheză EuroBIC sau compania elvețiană de bijuterii De Grisogono.
“Football Leaks”
Este cea mai mare scurgere din istoria sportului, dezvăluind tranzacții financiare „tulburi” în lumea fotbalului profesional european și expune trucurile fiscale folosite de unele dintre cele mai mari vedete ale continentului.
Printre concluziile Football Leaks, mass-media condusă de săptămânalul german „Der Spiegel” a descoperit că fostul fotbalist al Real Madrid, Cristiano Ronaldo, a deviat peste 150 de milioane de euro către paradisul fiscal din Caraibe al Insulelor Virgine Britanice din 2009 pentru a ascunde veniturile legate de drepturi de imagine.
Într-un final, la începutul anului 2019, fotbalistul Cristiano Ronaldo a ratificat în proces acordul în conformitate cu Parchetul din Madrid, pentru care a fost condamnat la 23 de luni de închisoare – cu suspendare – și o amendă de aproape 19 milioane de euro pentru eludarea plății către Trezorerie de 5,7 milioane euro.
“FinCEN Files”
Ce reprezintă Fișierele FinCEN?
Fișierele FinCEN reprezintă o scurgere de peste 2.100 de rapoarte de activitate suspectă (SAR) obținute de BuzzFeedNews și partajate cu Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) și alte 108 mass-media din 88 de țări, reunind o echipă de peste 400 de jurnaliști pentru cercetarea și analiza lor.
Fișierele FinCEN arată cum giganții bancari – în special JP Morgan, HSBC, Standard Chartered, Deutsche Bank și Bank of New York Mellon – și alte bănci regionale mai mici au încălcat măsurile legale și de reglementare împotriva spălării banilor pe care băncile trebuie să le urmeze la orice mișcare suspectă de bani.
BuzzFeed News a constatat că “Fișierele FinCEN” includ transferuri marcate ca suspecte de către departamentele de conformitate ale băncilor pentru o sumă care depășește cel puțin două trilioane de dolari între 1999 și 2017, echivalent cu PIB-ul unui an în Italia.
Deși reprezintă o sumă mare, cele două trilioane de dolari identificate ca tranzacții suspecte sunt doar o picătură într-un ocean și mai mare de bani murdari care circulă prin bănci din întreaga lume. Fișierele FinCEN reprezintă mai puțin de 0,02% din cele peste 12 milioane de rapoarte SAR pe care instituțiile financiare le-au transmis agenției SUA între 2011 și 2017.
FinCEN (Rețeaua de supraveghere împotriva infracțiunilor financiare) este agenția din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA însărcinată cu combaterea spălării banilor, finanțării terorismului și a altor infracțiuni financiare. Acesta colectează milioane de rapoarte de activitate suspectă, cunoscute sub numele de SAR (acronimul în engleză – Raport de activitate suspectă). Această instituție le pune la dispoziția agențiilor de aplicare a legii din SUA și a serviciilor speciale de informații financiare ale altor națiuni.
Sume extraordinare de bani suspecți circulă prin sistemul bancar mondial
Deoarece atât de multe tranzacții în dolari necesită implicarea a ceea ce se numesc bănci corespondente în SUA, rapoartele divulgate oferă o privire fără precedent asupra sumelor extraordinare de bani suspecți care circulă prin sistemul bancar mondial, în ciuda faptului că sistemul însuși crede că tranzacțiile pot fi legate de spălarea banilor, corupție și alte infracțiuni.
Documentele publicate aruncă o lumină asupra rolului central al Deutsche Bank în facilitarea tranzacțiilor financiare considerate suspecte. Multe dintre acestea ar fi putut permite eludarea sancțiunilor asupra Iranului și Rusiei. Deutsche Bank apare în 62% din toate rapoartele filtrate privind activitățile suspecte (SAR) depuse la FinCEN. În 2015, Deutsche Bank a fost de acord cu o amendă de 258 milioane de dolari pentru încălcarea sancțiunilor SUA. O anchetă a autorităților de reglementare bancare din SUA și New York a constatat că banca a mutat 10,9 miliarde de dolari (9,2 miliarde de euro) în numele instituțiilor financiare iraniene, libiene, siriene, birmane și sudaneze sancționate de SUA între 1999 și 2006. Banca a fost acuzată că a efectuat tranzacții pentru clienții săi folosind „metode și practici netransparente” pentru a-și masca acțiunile. Dosarele sugerează că banca era conștientă că facilitează tranzacții suspecte în valoare de peste 1 trilion de dolari, inclusiv pentru o perioadă după ce a promis că își va îmbunătăți activitatea.
În 2012, HSBC s-a confruntat cu o criză istorică. După ce le-a permis narcotraficanților să spele bani și să desfășoare activități în țări în afara limitelor, cum ar fi Sudanul și Myanmar, banca a fost amendată cu 1,9 miliarde de dolari. A promis că își va schimba modalitățile și, pentru a o respecta, promit că guvernul a instalat un monitor independent pentru a urmări cu atenție. Dar ancheta FinCEN Files arată că HSBC a continuat să desfășoare activități bancare și să profite de aceleași tipuri de clienți care au întâmpinat probleme în primul rând, cum ar fi o firmă panametană de import-export despre care Departamentul Trezoreriei a spus mai târziu că spală bani pentru traficanții de droguri.
JPMorgan Chase a obținut un contract de urmărire penală amânat. De ani de zile, a fost banca principală a celui mai mare schemier Ponzi din lume, Bernie Madoff. În ciuda avertismentelor multiple ale propriilor angajați, banca nu a depus niciodată un raport de activitate suspectă asupra acestuia și ar fi încasat venituri de 500 de milioane de dolari. În calitate de pedeapsă, banca a fost obligată să plătească o amendă de 1,7 miliarde de dolari și a promis că își va îmbunătăți sistemul de contracare a spălării banilor. Dar, după ce a soluționat cazul Madoff, banca a recunoscut că a suspectat că a deschis conturi pentru o presupusă figură a crimei organizate ruse, cunoscută pentru traficul de droguri și crimă organizată, precum și pentru afaceri legate de regimul represiv nord-coreean, pentru care SUA au impus interdicții.
S-a întâmplat și la Standard Chartered. Anul trecut, guvernul și-a modificat acordul de urmărire penală amânat din 2012, după ce s-a constatat că banca a continuat tranzacțiile de compensare pentru persoane fizice și companii din țări în afara limitelor, în special Iranul. Banca a plătit amenzi în valoare totală de 1,1 miliarde de dolari autorităților americane și britanice și a prelungit termenii acordului de urmărire penală amânat pentru a șasea oară în ultimii șapte ani. Banca și-a cerut scuze pentru „încălcări și deficiențe de control”, dar a promis că nu s-a produs niciunul după 2014.
În același sens, alte documente difuzate de BuzzFeed, evocate de IrishTimes, dezvăluie că până la un miliard de dolari pe lună au trecut printr-o rețea internațională de spălare a banilor ai cărei operatori ruși au perceput un comision de 5%. Rețeaua de conturi bancare a fost utilizată timp de câțiva ani pentru a muta cantități uriașe de capital din Rusia.
Printre schemele de finanțare Danske Bank din Danemarca, care a facilitat spălarea banilor din Rusia printr-o bancă corespondentă din Estonia, care a dus la transferul unor fonduri ilicite uimitoare de 225 miliarde de dolari pe piețele financiare occidentale.
Rapoartele SAR filtrate conțin mai multe referințe la entități corporative legate de companie internațională de prestare servicii, International Overseas Services Group (IOS), care își are originea într-o companie numită International Offshore Services, înființată în 1995 de omul de afaceri din Dublin Philip Burwell (63). Omul de afaceri din Dublin a început să ofere servicii corporative în Riga în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, după ce un prieten leton din sectorul bancar i-a spus că există o mulțime de oportunități pentru furnizarea de servicii clienților din Rusia, Ucraina, Kazahstan și alte state foste sovietice, care doreau să-și ascundă banii în vest.
Un total de 646 de entități corporative engleze și scoțiene cu legături directe sau aparente cu IOS sunt menționate în cele 2.100 de SARs divulgate, potrivit unui studiu al documentelor de către ICIJ. Acesta este de departe cel mai mare număr de entități legate de un singur furnizor de servicii corporative care rezultă din documente, care acoperă perioada 2000 – 2017.
