În Spania, bogăția netă mediană (valoarea activelor reale și financiare minus datoriile suportate) a celor cu vârsta sub 35 de ani a scăzut între 2005 și 2017 cu 93,7%. În termeni absoluți, aceasta înseamnă că averea netă a scăzut de la 84.700 de euro la 5.300 de euro, conform raportului realizat cu date din Studiul financiar al Băncii Spaniei. După vârstă, gospodăriile ale căror cap al familiei avea sub 35 de ani avea la sfârșitul anului 2017 o avere netă mediană de 5.300 de euro, mult sub 71.600 de euro a celor care se aflau în acest grup în 2011.

Studiul financiar al familiilor (FEP) este un sondaj pregătit de Banca Spaniei la fiecare trei ani din 2002 oferind informații detaliate privind veniturile, activele, datoriile și cheltuielile gospodăriilor spaniole.

Tinerii sunt cei mai afectați (din punct de vedere economic) din 2005, situație care s-ar putea agrava odată cu criza COVID-19, care afectează cele mai intense sectoare de ocupare a tinerilor.

De exemplu, înainte de izbucnirea pandemiei, Republica Cehă avea cea mai scăzută rată a șomajului în rândul tinerilor din Europa, cu doar 5%, după un boom economic prelungit. Cu toate acestea, până în mai, șomajul în rândul celor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani a crescut cu puțin peste jumătate, până la 34.000.

Șomajul în rândul tinerilor din Europa a durat ani de zile pentru a-și reveni de la criza financiară și a rămas stagnant, cu aproximativ 30%, în țări precum Spania și Grecia, estimîndu-se că ar putea ajunge acum la 45%. O parte a problemei este că piața muncii din Europa este deja înclinată împotriva noilor intrați care adesea nu au contractele sigure și permanente comparativ cu ale colegilor lor mai în vârstă și, prin urmare, sunt supuși concedierii pe baza „ultimul intrat  <> primul ieșit ”.

Fundația “Resolution Foundation” cu sediul la Londra, a studiat trei decenii de date economice din Marea Britanie pentru a ajunge la concluzii similare. S-a constatat că tinerii britanici care au abandonat educația la apogeul crizei economice din 2008/09 , în ciuda creșterii locurilor de muncă în perioada de redresare, au suferit rate de șomaj mai mari decât cei care au plecat cu calificări similare patru ani mai târziu.

Tinerii tind să-și închirieze casa în principal din cauza condițiilor de muncă care nu favorizează accesul la o locuință în proprietate

Mulți economiști relaționează scăderea bogăției nete cu scăderea prețurilor la imobile, dar realitatea indică că tinerii tind să-și închirieze casa în principal din cauza condițiilor de muncă care nu favorizează accesul la o locuință în proprietate. Datele indică că tot mai puțini tineri dețin o casă: în 2011 erau 69%, iar în 2017 erau doar 41%.

Chiria nu generează taxe și crește mobilitatea. Dar marele avantaj al proprietății unei case este că este un bun de investiții, în parte un activ care poate genera bogăție și acoperi necesitățile de consum. Cu o închiriere se consuma doar.

Conform CaixaResearch, deși tendința de a închiria este generalizată la toate categoriile de vârstă, în rândul tinerilor este în creștere. Astfel, 52,2% dintre tinerii între 16 și 29 de ani se aflau într-o situație de închiriere în 2017, comparativ cu 36,5% în 2008. Emanciparea și libertatea de mobilitate ce o oferă chiria unei locuințe sunt factori care într-un final doar scuză într-o oarecare măsură alegerea tinerilor spanioli de a avea o casă în proprietate.

De fapt, gospodăriile spaniole au ales în mod tradițional să își cumpere casa, mai degrabă decât să o închirieze. Cu toate acestea, ponderea chiriei a crescut an de an: în timp ce mai puțin de 10% din gospodăriile spaniole au fost închiriate în 2001, acest procent a ajuns la 17,8% în 2018. Media în zona euro este de aproximativ 30%, iar Germania, care închiriază cel mai mult, ajunge la aproape 50%.

Dificultățile de accesare a unei case în proprietate și creșterea preferinței pentru chirie determină contractarea bogăției nete a tinerilor spanioli.

Astfel pe lîngă scăderea între 2008-2017 a veniturilor medii cu 22%, tinerii au raportat o scădere a actívelor financiare, respectiv, în esență, a economiilor disponibile. În ceea ce privește activele financiare, în conturi și depozite care nu pot fi utilizate pentru efectuarea plăților, tinerii se confruntă cu cea mai mare scădere a valorii mediane (59,3%). Pe de altă parte, în 2002, procentul gospodăriilor cu fonduri de investiții al căror cap de gospodărie avea sub 35 de ani se ridica la 5,6%, în timp ce în 2017 era estimat la 1,4%.

Actualmente, din perspectiva asigurării vieții cotidiene a unei gospodării, nivelul prețurilor lunare de chirie a unei case și ratele lunare la ipotecă ating valori equivalente. Astfel, conform CaixaResearch 2020, cu toate că se estimează că aproximativ 49% dintre chiriași au un nivel de venit suficient pentru a cumpăra o casă (inclusiv în ipotecă), doar 13% au și economiile necesare.  Aici trebuie să menționăm, că de regulă, nici o bancă nu oferă mai mult de 80% din valoarea evaluată a locuinței. În plus, există o serie de cheltuieli inițiale, cum ar fi notarul, evaluarea sau impozitele care trebuie plătite direct, ceea ce reprezintă între 10 și 15% din total. Această cheltuială inițială este cea care îi împiedică pe mulți chiriași să acceseze o casă în proprietate.

Astfel, procentul de tineri cu proprietate asupra locuințelor a scăzut dată fiind scăderea veniturilor, creșterea incertitudinii laborale și facilitatea redusă de a accesa un credit ipotecar. Pe de altă parte, închirierile reduc economiile și posibilitatea viitoare de a investi, inclusiv procurînd o locuință. Iar odată cu criza Covid19, acest trend pare să devină ireversibil, iar perspectivele incerte condiționează procese demografice precum migrația sau natalitatea scăzută.