OMS face legatura între munca de peste 55 ore săptămînale cu moartea a 745 mii persoane anual.

Excesul de muncă poate fi mortal.

Partea B a muncii la distanță: până la 3 apeluri video pe zi și deseori inutile.

Istoria săptămânii de lucru de 40 de ore.

Internetul este plin de povești de succes despre companii care au trecut la o săptămână de lucru de patru zile.

Spania, ca și în 1919, ar putea deveni una dintre primele țări din lume care experimentează săptămâna de lucru de patru zile.

Forța de muncă ar putea fi înlocuită cu roboți.


              Excesul de muncă poate fi mortal.

Munca din greu poate să nu fie bună din mai multe motive, cum ar fi lipsa concilierii sau stresul. Dar acum știm și că poate fi mortal. Cel puțin, aceasta este legătura găsită într-un studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății împreună cu Organizația Mondială a Muncii.

Potrivit estimărilor OMS și OMM, 8 milioane de oameni din întreaga lume au fost expuși la ore lungi de lucru de peste 55 de ore pe săptămînă.

OMS și OMM estimează că în 2016 au existat 745.000 de decese cauzate de accident vascular cerebral și boli de inimă ischemice, o creștere de 29% din 2000 la persoanele care au suportat în mod continuu ore prelungite de muncă.

Studiul, publicat în revista „Environment International”, este prima analiză din lume a pierderii de vieți și a sănătății asociate cu excesul de muncă. Între 2000 și 2016, numărul deceselor cauzate de bolile de inimă din cauza orelor lungi de muncă a crescut cu 42%, iar din cauza accidentului vascular cerebral cu 19%.

Această povară a muncii este deosebit de semnificativă la bărbați (72% din decese au avut loc la bărbați), la persoanele care trăiesc în regiunile Pacificului de Vest și Asia de Sud-Est și la lucrătorii de vârstă mijlocie sau mai în vârstă. Cele mai multe decese înregistrate au fost în rândul persoanelor care au murit cu vârste cuprinse între 60 și 79 de ani, care au lucrat timp de 55 de ore sau mai mult pe săptămână, cu vârste cuprinse între 45 și 74 de ani.

Studiul concluzionează că lucrul cu 55 sau mai multe ore pe săptămână este asociat cu un risc estimat cu 35% mai mare de accident vascular cerebral și cu un risc cu 17% mai mare de a muri din cauza bolii cardiace ischemice, comparativ cu munca de 35-40 de ore pe săptămână.

Mai mult, numărul persoanelor care lucrează ore prelungite este în creștere și se ridică în prezent la 9% din populația totală la nivel global. Această tendință pune și mai multe persoane în pericol de invaliditate profesională și deces precoce.

De asemenea, pandemia COVID 19 a pus un accent mai mare pe orele de lucru, iar OMS avertizează că criza accelerează evenimentele care ar putea alimenta tendința de creștere a timpului de lucru, cu cazuri particulare, cum ar fi munca la distanță sau lipsa deconectării.

              Partea B a muncii la distanță: până la 3 apeluri video pe zi și deseori inutile.

Un sondaj realizat de peste 1.000 de angajați, realizat de compania de soluții de securitate IT Twingate, arată că 45% dintre angajați declară că au participat la mai multe întâlniri în timpul pandemiei decât atunci când lucrau la birou, comparativ cu 21% care au participat la mai puține întâlniri; 40% dintre angajați au experimentat epuizare mentală din apelurile video în timp ce lucrau de la distanță; 59% dintre angajați au simțit o securitate cibernetică mai mare la locul de muncă decât la domiciliu ; Peste 1 din 10 angajați au primit apelurile video pirate în timp ce lucrau de la distanță ; 58% dintre angajați au raportat că au discutat informații sensibile despre apelurile video de la serviciu.

Un alt studiu care s-a axat pe această problemă a fost prezentat de cercetătorii Harvard Business School, în care a fost efectuată o analiză a e-mailurilor și întâlnirilor a 3,1 milioane de oameni din 16 orașe din întreaga lume.

Datele arată că ziua medie de lucru a crescut cu 8,2% – sau 48,5 minute – în primele săptămâni ale pandemiei COVID 19. Angajații au participat, de asemenea, la mai multe întâlniri, deși pentru mai puțin timp decât înainte ca COVID-19 să schimbe drastic viața și munca. În ceea ce privește e-mailurile, angajații au trimis cu 5,2% mai multe e-mailuri pe zi, dintre care 8,3% au apărut în afara programului de lucru.

              Istoria săptămânii de lucru de 40 de ore.

O zi de lucru de opt ore are originea în secolul al XVI-lea, însă mișcarea modernă datează de la Revoluția industrială din Marea Britanie, unde producția industrială din fabricile mari a transformat viața profesională. În acea perioadă, ziua de lucru putea varia de la 10 la 16 ore, săptămâna de lucru era de obicei șase zile pe săptămână și utilizarea muncii copiilor era obișnuită.

La 17 noiembrie 1915, Uruguay a adoptat o zi de lucru de opt ore, sub guvernarea lui José Batlle y Ordóñez. Cu toate acestea, legea nu a fost eficientă pentru toate tipurile de lucrări. Spania, la 3 aprilie 1919, a devenit prima țară din lume care a introdus o lege universală eficientă pentru toate tipurile de lucrări, limitând ziua de muncă la maximum opt ore. „Decretul regal din 3 aprilie 1919” a fost semnat de prim-ministru, Álvaro de Figueroa, primul cont de Romanones. Primul tratat internațional care l-a menționat a fost Tratatul de la Versailles, în anexa celei de-a treisprezecea părți a acestuia, de instituire a Biroului Internațional al Muncii, acum Organizația Internațională a Muncii.

În 1886, Legislatura din Illinois a adoptat o lege prin care se impunea săptămîna de opt ore zile de lucru. Mulți angajatori au refuzat să coopereze, ceea ce a dus la o grevă masivă a muncitorilor în Chicago, unde a existat o bombă care a ucis cel puțin 12 persoane. Urmările sunt cunoscute sub numele de Revolta Haymarket și acum este comemorată pe 1 mai ca o sărbătoare publică în multe țări.

Ziua de opt ore a fost primul subiect discutat de Organizația Internațională a Muncii, care a avut ca rezultat Convenția privind orele de lucru (industrie), 1919, ratificată de 52 de țări. Mișcarea de opt ore face parte din istoria timpurie a sărbătoririi zilei de 1 mai și a zilei muncii în unele țări.

              Internetul este plin de povești de succes despre companii care au trecut la o săptămână de lucru de patru zile.

Încă din 1975, studiile au concluzionat că săptămâna de lucru de patru zile a făcut angajații mai eficienți. Potrivit unei lucrări publicate de Organizația Internațională a Muncii în 2018 , „s-a demonstrat că„ practicarea în mod regulat a  muncii excesiv peste program reduce productivitatea orară din cauza oboselii mai mari, iar acei lucrători cu ore prelungite și / sau cu sarcini grele de muncă raportează o scădere a motivației și satisfacției la locul de muncă”.

Microsoft a anunțat în august 2019 că trecerea la o săptămână de lucru de patru zile a dus la o creștere de 40% a productivității. Compania a teoretizat că eliberarea unei zile suplimentare pe săptămână pentru petrecerea timpului liber i-ar lăsa pe angajații săi reînviorați și proaspăt productivi. Cercetările susțin acest lucru.

Un alt studiu, care a oferit persoanelor care lucrează 40 de ore pe săptămână și persoanelor care lucrează 55 de ore pe săptămână aceleași teste cognitive, a constatat că ultimul grup a avut rezultate mult mai proaste.

De fapt, avem o cantitate surprinzătoare de cercetări care arată că orele de lucru mai lungi sunt asociate cu sănătatea adversă. Un studiu a constatat că fericirea era adesea asociată cu timpul liber pe care îl avea o persoană, chiar și atunci când luați în considerare creșterea veniturilor.

Mai mult, conform cercetătorilor de la Universitatea din Massachusetts, munca cu o zi mai puțin pe săptămână ar putea reduce amprenta de carbon cu peste 30%.

              Spania, ca și în 1919, ar putea deveni una dintre primele țări din lume care experimentează săptămâna de lucru de patru zile.

Guvernul a aprobat deja un proiect pilot „modest” pentru companiile care doresc să adopte această schimbare. Proiectul va avea un fond de 50 de milioane de euro pentru a compensa creșterile salariale orare derivate din măsură companiilor care se alătură voluntar la proiect. Ajutorul va fi acordat prin intermediul subvențiilor, încasate din fondurile europene de redresare economică, dintre care 27.000 milioane au fost deja avansate în bugetele pentru 2021. Cutoate acestea proiectul se planifică a fi lăsat pentru anul 2022. Printre sectoarele către care se intenționează să se orienteze acest plan, care vor fi anuale, se remarcă în principal consultanță, programare, avocatură, „telemarketing” sau arhitectură. Cu toate acestea, încearcă să adauge și alte sectoare, în principiu, mai puțin receptive la acest plan, cum ar fi industria HORECA. Obiectivul este de a verifica după un an, deși monitorizarea va fi continuă, dacă au existat creșteri ale productivității și bunăstării angajaților.

              Forța de muncă ar putea fi înlocuită cu roboți.

În 1930, cu zece ani înainte ca americanii să câștige lupta pentru săptămâna de lucru de 40 de ore, economistul John Maynard Keynes a prezis că americanii vor avea o săptămână de lucru de 15 ore în următorii sute de ani. Raționamentul său: pe măsură ce tehnologia a avansat, oamenii ar trebui să lucreze din ce în ce mai puțin.

Progresele în domeniul roboticii și al inteligenței artificiale (AI) vor schimba treptat modul în care lucrează oamenii, astfel încât vor apărea multe noi locuri de muncă legate de aceste tehnologii, dar vor dispărea și alte locuri de muncă. În SUA, 47% din locurile de muncă existente astăzi riscă să fie automatizate în deceniile următoare. Cu toate acestea, mulți alții vor fi înlocuiți de roboți. Teama că roboții vor înlocui oamenii în profesiile lor este o realitate în multe industrii. Potrivit unui raport din 2016 al Forumului Economic Mondial, în 2020, cel puțin 7 milioane de locuri de muncă urmau a fi eliminate ca urmare a celei de-a patra revoluții industriale, termen care se referă la marea transformare efectuată la nivel mondial ca urmare a marelui progres digital și tehnologic. Cu toate acestea, odată cu această Revoluție, nu numai că urmau a fi eliminate locurile de muncă, dar se așteapta, de asemenea, să se creeze încă 2 milioane de locuri de muncă, așa că unele profesii urmau a fi reinventate, astfel încât acestea să poată face față schimbărilor.

Unul dintre efectele ale pandemiei COVID-19 este accelerarea adoptării noilor tehnologii care ne permit să desfășurăm activități de la distanță. Progresele în domeniul telecomunicațiilor, roboticii și inteligenței artificiale fac ca anumite sarcini să fie din ce în ce mai puțin dependente de oameni.

Potrivit unui studiu al Băncii Interamericane de Dezvoltare (BID), intensificarea utilizării tehnologiei favorizează țările care sunt mai bine pregătite să se adapteze progreselor. În America Latină și Caraibe, de exemplu, se estimează că o mare parte a lucrătorilor sunt angajați în profesii cu o mare probabilitate de automatizare. Dintre cele douăsprezece țări incluse în analiză, cea mai mare proporție se găsește în Guatemala și El Salvador, unde 75% din forța de muncă ar putea fi înlocuită cu roboți. Aceasta implică faptul că trei din patru locuri de muncă ar putea fi ocupate de mașini într-un viitor nu prea îndepărtat. În Statele Unite, în schimb, acest procent este mai mic de 50%.

Noul raport World Robotics 2020 Industrial Robots arată un record de 2,7 milioane de roboți industriali care operează în fabrici din întreaga lume – o creștere de 12%. Vânzările de roboți noi rămân la un nivel ridicat, cu 373.000 de unități expediate la nivel global în 2019. Aceasta este cu 12% mai puțin comparativ cu 2018, dar totuși al treilea cel mai mare volum de vânzări înregistrat vreodată.

Asia rămâne cea mai puternică piață pentru roboții industriali – stocul operațional pentru cel mai mare adoptator din regiune, China a crescut cu 21% și a ajuns la aproximativ 783.000 de unități în 2019. Japonia ocupă locul al doilea cu aproximativ 355.000 de unități – plus 12%. Un finalist este India, cu un nou record de aproximativ 26.300 de unități – plus 15%. În termen de cinci ani, India a dublat numărul de roboți industriali care operează în fabricile din țară. Cu toate acestea, nimeni nu ajunge în Coreea de Sud, care, în 2018, avea 855 de roboți industriali pentru fiecare 10.000 de angajați.

Spre deosebire de roboții industriali tradiționali, cobotii sunt limitați atât în ​​ceea ce privește puterea, cât și viteza de executare a sarcinilor, în același timp aplică standardele de siguranță care au fost aprobate de industrie pentru a evita rănirea lucrătorilor. Ca o consecință a acestei interacțiuni, cobotii nu îl înlocuiesc pe muncitor, ci mai degrabă cooperează cu ei, facilitându-le munca și îndeplinind sarcini care sunt adesea repetitive și grele.

O investiție în roboți tradiționali implică investiții mari din care compania nu va obține o rentabilitate timp de câțiva ani. Pe de altă parte, achiziția de cobot este mai accesibilă, se estimează că costul său este în medie de aproximativ cinci ori mai mic decât cel al roboților tradiționali și amortizarea acestuia poate fi mai mică de 12 luni. În ceea ce privește întreținerea ambelor, în cazul colaborării este mult mai mică decât cea cerută de un robot tradițional.

Pandemia COVID-19 a accelerat progresele tehnologice și automatizarea multor sarcini de rutină – de la casieri fără contact până la roboți care livrează pachete. În acest mediu, mulți sunt îngrijorați de faptul că inteligența artificială (AI) va conduce la automatizarea semnificativă și va distruge locurile de muncă în următoarele decenii.

Cu doar câteva decenii în urmă, Internetul a creat preocupări similare pe măsură ce a crescut. În ciuda scepticismului, tehnologia a creat milioane de locuri de muncă și reprezintă acum 10% din PIB-ul SUA.

Forumul Economic Mondial (WEF) a concluzionat într-un raport recent că „o nouă generație de mașini inteligente, alimentată de progresele rapide în inteligență artificială (IA) și robotică, ar putea înlocui o mare parte din locurile de muncă umane existente”. Robotica și AI vor provoca o „dublă întrerupere” gravă, deoarece pandemia de coronavirus COVID 19 a împins companiile să accelereze rapid implementarea noilor tehnologii pentru a reduce costurile, a spori productivitatea și a se baza mai puțin pe oamenii din viața reală.

Milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă din cauza efectelor pandemiei Covid-19 și acum mașinile vor lua și mai multe locuri de muncă de la lucrători, potrivit WEF. Organizația menționează că automatizarea va înlocui aproximativ 85 de milioane de locuri de muncă până în 2025. WEF spune că nu este nimic de îngrijorat, deoarece analiza sa anticipează că viitoarea economie bazată pe tehnologie va crea 97 de milioane de noi locuri de muncă. În prezent, aproximativ 30% din toate sarcinile sunt realizate de mașini – iar oamenii fac restul. Cu toate acestea, până în anul 2025, se crede că raportul se va schimba dramatic într-o combinație de 50-50 de oameni și mașini.

Iar această schimbare de paradigmă va cere abordări noi în ceea ce privește durata săptămînii de muncă și forma de organizare a acesteia în general.

Articole conexe

Leave a Comment