Criza economică provocată de pandemia COVID-19 amenință astăzi în Spania peste 220.000 de companii zombi în pragul falimentului – cele ale căror profituri nu asigură rambursarea datoriilor sau a dobinzilor pentru imprumuturi. În special se referă la 6,2% dintre companiile spaniole active (conform ultimelor date statistice numărul de afaceri spaniol este format din 3,6 milioane de companii). Impactul crizei economice și de sănătate în țările Uniunii Europene generează indici îngrijorători ai ratei acestor companii zombi aflate în pragul falimentului din total la 5,3% în Italia, 3,7% în Germania sau 4,6% în Franța.
În acest fel, în ciuda scăderii ratelor de insolvență corporativă în 2020 în toate regiunile lumii (-12% la nivel mondial, -22% în zona euro, -19% în Asia-Pacific și -3% în America de Nord), care, potrivit companiei Coface, poate fi atribuită schemelor de ajutor guvernamental, a căror continuitate va permite multor companii să supraviețuiască anul curent, se prevede o creștere mondială cu 36% a datoriilor neperformante în 2022, în special în Spania (16%, comparativ cu 2019), Franța (13%), Italia (9%) și Germania (6%).
Conform Coface, în Europa, cu cît o economie este axată pe servicii și cu atît impactul COVID-19 este mai puternic. Conform Group 30, pandemia a condus la acest scenariu firme hoteliere, companii aeriene și, în general, o serie lungă de companii din sectorul serviciilor, susceptibile de a deveni zombi pe termen scurt, pînă nu vor aborda restructurările de capital și nu vor pune la punct finanțele lor.
În economia politică, o companie zombi este o companie care are nevoie de salvare pentru a opera sau o companie îndatorată care este capabilă să ramburseze dobânzile pentru datoriile sale, dar nu să ramburseze principalul. Aceste companii sunt capabile să rămână în afaceri doar datorită datoriilor financiare artificial ieftine. Când ratele cresc la niveluri normale, acestea nu sunt capabile să supraviețuiască.
Termenul „companie zombi” a fost aplicat firmelor japoneze susținute de băncile japoneze în perioada cunoscută sub numele de „Decada Pierdută” după prăbușirea bulei japoneze a prețului activelor din 1990 – 2003. Băncile japoneze au continuat să sprijine firmele slabe sau în faliment.
Astfel, companiile zombi pot fi tratate deseori ca companii fantomă care, deși dau impresia că sunt pe deplin operaționale, în realitate, nu au lichidități pentru a funcționa și continuă să acumuleze datorii financiare. Acestea sunt un flagel pe care experții îl avertizează că va exploda imediat după „anestezia” moratoriilor la plăți stabilite în starea de alarmă de catre guverne.
Gradul său mare de îndatorare face dificilă accesul creditelor pentru alte companii. Băncile devin cooperatori necesari pentru aceste companii vulnerabile. Entitățile financiare preferă să nu recunoască pierderile din bilanțurile lor și să refinanțeze aceste datorii, chiar știind că este foarte dificil să le colecteze.
Volumul datoriilor emise sub formă de obligațiuni corporative de către entități nefinanciare din întreaga lume a atins niveluri fără precedent, situându-se la aproape 13 trilioane de dolari SUA (USD) la sfârșitul anului 2018. Potrivit unei publicații OCDE, acesta este de două ori mai mare decât datoria reală înregistrată înainte de criza economică din 2008. Companiile din economiile avansate, care în 2018 dețineau 79% din totalul datoriei internaționale, au crescut volumul obligațiunilor corporative emise cu 70%, de la 5,97 trilioane USD în 2008 la 10,17 trilioane USD în 2018. La nivel global, în 2018 procentul obligațiunilor investiționale de calitate inferioară atingea 54%, un nivel record.
Aceste date pre-criza COVID-19 generează multe întrebări între experți cu privire la eficiența schemelor de ajutor guvernamental aplicate în condițiile unor rate de dobîndă negativă și scădere a productivității companiilor, mai ales celor în prag de faliment, date fiind restricțiile impuse ca urmare a crizei sanitare.
